• Am trait pina la 15 ani in regim monarhic, pe urma in comunism si, din 1990, in regimul succesor acestuia, in care s-au ilustrat o multime de nepotei ai Kominternului. Bine ― un bine pentru toata lumea ― n-a fost niciodata-n Romania; si nicaieri pe Pamint. Nu mi-a fost drag internationalismul comunist, nu mi-e drag nici internationalismul capitalist. Ma doare sa vad ca patriotismul este asimilat sifilisului si blenoragiei. Ma-ntristeaza sa vad ca, in comparatie cu politica, bordelul este o manastire. Ca invatamintul este o parodie, ca-n spitale trebuie sa-ti aduci si tifon de-acasa. La acest ultim capitol am batut de departe comunismul.

• Cultura a ajuns o aventura individuala, iar limba romana din mass-media, o pasareasca de ris si de plins. Ce fac eu ? Ma uit cum fuge timpul. Viata m-a-nvatat sa rid cu masura si sa-mi economisesc lacrimile.

• Pamintul ― socot ― este ori un loc de ispasire ori o colonie penitenciara a altei lumi, iar noi, orisicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis ca, daca tot mi s-a dat viata, atunci s-o traiesc. Modest, fara fumuri, intr-o lume tot mai restrinsa. Oricum, alta viata nu mi-as dori. Scriu fiindca am vrut sa comunic in felul asta cu semenii mei.

Ileana Vulpescu (n. 21 mai, Bratovoesti, județul Dolj) este prozatoare și romanciera.

Dupa o licenta in litere (limba și literatura franceza), la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistica al Academiei si a colaborat la redactarea lucrarilor Dictionarul limbii romane si Dictionarul explicativ al limbii romane (1959-1975).

A fost sotia poetului si traducatorului Romulus Vulpescu.

Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversatiei, care a reusit sa ajungă best-seller inainte de 1989.

[Sursa: jurnalul.ro si wikipedia.org_Ileana Vulpescu]